Ingrediente:

Un cocoș de curte
½ l borș
o ceapă

un morcov
3 cartofi
o lingură bulion
o legătură ceapă verde
o legătură untișor
păstârnac
țelină rădăcină
o legătură pătrunjel
leuștean
tăiței
cimbru

Mod de preparare:

Georgică Prostu’ – cocoșul nostru, deveni personaj de poveste.

Deși este vorba de un banal cocoș, a ajuns câinele de pază al mamaiei mele. Era prietenul ei cel mai bun, fidelul ei apărător.

A naibii lighioană, îl bateau și gândacii din curte, dar el avea ce-avea cu oamenii. Cu o viclenie rar întâlnită, se apropia de omul de-ndrăznea să intre în ogradă, ciugulind parcă printre pietre. Când ajungea astfel la doar un pas, sărea spurcatul întotdeauna in spinarea nechibzuitei victime și-o ciocănea în cap atâta vreme cât gravitația-i permitea.

În curtea cu păsări nu-l putea ține, că oricum nu era bun de nimic și îl și bâteau toate orătăniile. în grădina cu zarzavaturi, nici vorbă. Așa că, dobitocul, mărșăluia cât era ziulica de lungă în curtea din fața casei. Nimeni de-al casei  nu ajungea la budă decât cu mamaie sau cu tiroliana.

Într-o zi, după un sângeros atac asupra fratelui meu, altfel brav luptător în Afganistan, mamaie a luat decizia să-l facă ciorbă. Am glumit, ferească Dumnezeu! I-a facut, doar lui, o volieră din plasă de sârmă. În viața mea nu am văzut asemenea furie la un animal. Mugea, pur și simplu. Răgea! Ați văzut cum fac din copite taurii întărâtați? Aăa făcea și ăsta și sărea spumegând pe plasă.

A doua zi l-am găsit mort. Dracu’ gol, Georgic-al nostru!