Ingrediente:

1,6 kg carne de vânat ( sugerez mistreț)
600 g slănină
o căpățână de usturoi
o țelină
ardei
2 morcovi
2 fire de cimbru
un vârf de cuțit de busuioc
1 kg ciuperci
200 g arpagic
2 cepe
3 ouă
sare, piper
ulei
bulion
un pahar de vin

Mod de preparare:

August 1986. Încolonați frumos, urcăm în tren și pornim în tabără. De data asta, e Tabăra Bucșoaia aflată undeva în inima Bucovinei.
Mi-aduc aminte ca și ieri de satul Frasin în apropierea căruia eram cazați, de pădurea ce ne înconjura și de râușorul rece ca gheața ce ne străbâtea tabăra.

Pesemne că frustrată de faptul că fratele meu, deși făcea adesea rost de gumă străină și colorată, o ascundea de mine, exact de-a doua zi am cumpărat o pungă de gumițe de la țiganii ce-așteptau prostani ca mine la poarta taberei. Oameni buni, de toți banii am încheiat tranzacția, dar astfel mi s-a oferit ocazia să întreprind a doua afacere din viața mea, prima fiind cea din Ali Mohamed Bengali Tigana. Această afacere a constat în vinderea la pret de dumping a exact unei pungi cu gumițe. Bună afacere, dar am facut astfel bani de-o veveriță din pluș și de-o înghețată. Înghețata am cumpărat-o din Suceava, dar să vedeți cum a fost...

Toată trupa-n tre, că azi vizităm Cetatea de Scaun a lui Ștefan cel Mare. Gălăgioși și veseli nevoie mare, ajungem la Suceava. În fața gării, așteptăm cuminți autobuzul ce ne va duce spre obiectiv. Împreună cu o altă fetiță, dar nu înainte de a anunța niște fete mai mari, ne întoarcem pe peron să ne sunăm părinții. Sun, povestesc pățania cu guma de mestecat, dar o dreg repede arătându-mă încântată de faptul că ne dau la micul-dejun lapte cu cacao, cutiuțe magice cu miere de albine și cubulete de unt ambalate individual. Vorbește și Roxana și ne îndreptăm spre grup. Hait! Ciu-ciu grup... Să leșin! Urticarie instantanee de și-acum am rămas cu ceva sechele. Pun-te de plânge, cu vaiete și cu cuvinte de parcă ne găsise boala pe-amândouă. Vine un moșulică ce se-arată îngrijorat de miorlaielile noastre și-i spunem lui ce și cum.
- Unde trebuia s-ajungeți?
- La ceva cu un scaun... Smurf, îmi șterg eu delicat năsucul.
- Nu-i mare lucru! Luați autobuzul 5 și-acolo vă duce!
- Ooo, nu, nici vorba. Eu nu mă sui singură în autobuz că mă pierd de tot! Dar e departe!?
Și-atunci ne-arată moșul, undeva în depărtare, ceva ce se ițea de pe un deal împădurit. Acolo e Cetatea de Scaun!
Și-ntr-acolo am pornit și noi. Pe jos. Pe drum ne-a mai trecut din spaima și ne-am luat și-o înghețată. între timp, colegii noștri vizitaseră deja un muzeu cinegetic în Suceava, plin de mistreți împăiați, și-apoi Cetatea lui Ștefan. Am ajuns și noi exact când ceilalți se urcau în autobuzul de întoarcere. Ce ziceți!? Ghinion sau noroc!?

Treaba este că 20 de ani mai târziu, mi-e dat să cunun un baiat, din celălalt capăt de țară, care a fost în aceeași tabără, același an și aceeași perioadă, cu mine!